ce-mi plac cronicile de concert de genul „a fost bine, kiar dacă vocalistul a falsat la greu, basistul se auzea fie prea tare fie deloc, kitaristul nu era deloc inspirat, iar bateristul a greşit de câteva ori ritmul, în plus piesele erau banale şi deloc originale, iar sunetul infect.. una peste alta e o trupă de urmărit, cu mare potenţial”
[catastrophe ballet – consequently / as beauty dies]